În inima Maramureșului, unde codrii se înalță mândri și stelele de fier străjuiesc cerul, se naște o poveste de neclintit curaj și neînfrântă mândrie. „Pintea Viteazul” este o piesă și o cronică muzicală a luptei împotriva opresiunii, un imn al celor care nu se închină, chiar și în fața destinului.
Inspirată din legendele haiducilor și din istoria îndelungată a rezistenței românești, piesa combină versuri profunde, pline de simbolism și patos, cu instrumentale puternice și coruri epice. Fiecare notă este o chemare la luptă, fiecare cuvânt o mărturie a curajului și a sacrificiului.
Versurile melodiei „Pintea Viteazul”:
Născut sub cerul din Țara Lăpușului,
Un fiu al codrului, frica bătăușului,
Pintea jurase sub lupte războiu’,
Să apere neamul, să-nfrunte pustiu’.
Sub jugul Habsburgilor sângele arde,
Țăranii strigă, pământul nu se vinde!
Cu sabia-n mână și cu al său cuvânt,
A ridicat furtuna în Maramureșul frânt.
Prin neguri de vremi, prin foc și durere,
Codrul mă cheamă, destinul mă cere!
Oștile tremură, nobilii plâng,
În umbra pădurii, eu lupt și îi înfrâng! x2
Codrul mă știe, inima-mi cântă,
În fiecare luptă sabia-mi-se-avântă!
Fără regat, fără de stăpân,
Liber mereu o să fiu, fără de jupân!
În Baia Mare porțile cad,
Furtuna haiducilor aduce pe pământ iad!
Dar trădătorii, ascunși în tăcere,
Așteaptă să schimbe destine grele!
Un glonț mi-a frânt drumul în noapte,
La poarta cetății, căzut printre șoapte…
Dar glasul meu, în vânt mereu nu purtat,
Nici moartea nu-l oprește zboară ne-ncetat!
Sângele curge, jurământul rămâne…
Codrul mă știe, inima-mi cântă,
În fiecare luptă sabia-mi-se-avântă!
Fără regat, fără de stăpân,
Liber mereu o să fiu fără de jupân! (fără de jupân)
Lupta n-a murit, focul trăiește,
Numele meu, prin munți dăinuiește!
„Pintea Viteazul” este o celebrare a spiritului neînfrânt al acelora care luptă pentru libertate și demnitate. O piesă care nu doar cântă, ci și inspiră. Ascultă și lasă-te purtat de valul emoțiilor!
