„Doina – Melodie fără sfârșit -de Cezar Ivănescu” este o poezie profundă, o meditație despre moarte, renaștere și căutarea răspunsurilor esențiale în fața Divinității. Versurile ne poartă într-o călătorie întunecată și profund spirituală, unde sufletul este dezgolit, vulnerabil și expus în fața unei puteri supreme.
Prin cuvinte simple, dar pline de înțeles, Ivănescu creează o atmosferă de introspecție și mister. Fiecare strofă pare a fi o rugăciune, o întrebare adresată Domnului, căutând răspunsuri despre viață, moarte și sensul existenței. Poezia sa evocă idei esențiale despre frică, iubire și misterul încarnării, amintindu-ne de fragilitatea noastră ca oameni, dar și de forța incredibilă a sufletului.
În mijlocul întunericului și al haosului, versurile sugerează că doar „o iubire doar iubire” poate aduce lumina interioară – o iubire pură, divină, asemenea unui „mirabil mac” ce simbolizează fragilitatea și frumusețea vieții efemere.
Mesajul acestei melodii: „Doina” ne invită la reflecție asupra existenței și ne deschide o poartă către o dimensiune mistică a ființei. Este o piesă care se adresează sufletului, punând în lumină fricile, speranțele și întrebările pe care fiecare dintre noi le poate avea în fața necunoscutului.
Aceasta este o melodie eternă, o operă de artă poetică și muzicală care ne îndeamnă să explorăm profunzimile propriei noastre naturi și să contemplăm sensul mai larg al vieții.
Versuri
– Melodie fără sfârșit –
! într-o noapte am murire,
într-o noapte am murit,
fără teamă de orbire
pre Domnul l-am întâlnit,
fără teamă de orbire
pre Domnul l-am întâlnit!
sufletu-mi vârtej ca hăul
stătea gol în fața lui,
spune-mi, Doamne, care-i Răul
tot Răul Pământului?
spune-mi, Doamne, care-i Răul,
tot Răul Pamântului?
! dacă tot murim cu totul,
înviem apoi de tot?
spune-mi, Doamne, care-i rodul
încarnării noastre-n Tot?
spune-mi, Doamne, care-i rodul
încarnării noastre-n Tot?
nu suntem doar un nimica
mai ușor ca negura?
numai groaza-ne și frica
poartă Sfânta Vergura?
numai groaza-ne și frica
poartă Sfânta Vergura?
! dacă ne-ai zidit, zidire
Doamne, Tu, cu mâna ta!
o iubire doar iubire
sufletul mi-l lumina,
o iubire doar iubire
sufletul mi-l lumina,
o lumină cu aromă
ca unul mirabil mac
pântece-matern-pleroma,
leacul neaflat în veac,
pântece-matern-pleroma,
leacul neaflat în veac!
