Într-un apartament mic din Cluj, într-o Românie în care radioul mințea mai mult decât informa, un om asculta. Nu ce se difuza oficial, ci ce putea fi inventat. Pe benzi de magnetofon Tesla, Rodion Ladislau Roșca construia sunete care nu aveau voie să existe.
Rodion s-a născut în 1953, într-o familie complicată, între culturi și identități. A studiat muzica „corect”, a absolvit Liceul de Muzică, specializat pe clarinet. Ar fi putut deveni un instrumentist respectabil. Dar nu asta îl interesa. Îl obseda sunetul, nu forma lui acceptată.
Încă din adolescență, a început să experimenteze cu magnetofoane, supraînregistrări, supramodulări. A învățat singur cum să transforme chitara într-un puls electronic, cum să forțeze banda magnetică să spună altceva. Nu avea sintetizatoare occidentale. Avea imaginație, răbdare și o obsesie aproape maniacală pentru echipamente audio. Spunea că nu exista boxă pe care să nu o poată repara.
În anii ’70 și ’80, într-o țară închisă, Rodion făcea muzică deschisă spre viitor. A fondat trupa Rodion G.A., o formație imposibil de încadrat: rock, electronic, experimental, poetic. Nu mergeau în studiouri profesioniste. Înregistrau în apartament. Muzica lor ajungea rar pe radio și aproape deloc pe discuri. Era prea occidentală pentru partid și prea diferită pentru public.
În timp ce regimul cerea ordine, Rodion transmitea atitudine.
În timp ce se voiau cântece despre țară, el trimitea semnale electronice.
A fost ignorat.
A fost considerat „prea modern”.
A fost lăsat în afara istoriei oficiale.
După destrămarea trupei, a mai compus muzică pentru teatru și film, apoi s-a retras complet după moartea mamei sale. Ani întregi, Rodion a dispărut din peisajul muzical românesc. A trăit izolat, cu sentimentul că tot ce a creat nu a contat.
Ironia istoriei face ca recunoașterea să vină după 2008, când arhivele lui sunt redescoperite. Albumele apar după 2013, la case de discuri din Marea Britanie. Presa străină îl laudă. Este invitat la Electric Castle și Untold. Este numit pionier, vizionar, geniu neînțeles.
Dar succesul vine târziu și trece repede. Aprecierea nu vindecă boala și nu șterge anii de lipsuri. Rodion Roșca moare în 2021, la 67 de ani, aproape la fel de discret cum a trăit.
Pentru mulți, rămâne o etichetă: „părintele muzicii electronice românești”.
Pentru alții, rămâne un prim semnal electronic.
Piesa de mai jos este un omagiu. Nu o biografie cântată, ci o încercare de a pune în cuvinte ceea ce istoria a ratat.
Versurile piesei „Rodion”
Într-un apartament mic, sub cer comunist
Un tată al muzicii, un artist
Când a vrut sunetul altfel
A ridicat muzica la un alt nivel
Orașul dormea
Radioul mințea
El asculta
Și ceva nou crea
Tatăl muzicii electronice românești
Unul ca el nu o să mai întâlnești
Prea devreme pentru noi
Căci prea mulți eram flămânzi și goi
Nu făcea pe plac partidului
Și nu se conforma stilului
Dar el a fost printre primii
Care a dat speranță prin muzică lumii
Ei voiau cântece de iubire de țară
Nu semnale cu muzică electronică ușoară
Ei voiau ordine
El transmitea atitudine
Unde ajung sunetele
Când nimeni nu le ascultă?
Unde se duce geniul
Când epoca e surdă?
Tatăl muzicii electronice românești
Unul ca el nu o să mai întâlnești
Prea devreme pentru noi
Căci prea mulți eram flămânzi și goi
Tatăl muzicii electronice românești
Un puls în istorie
Un semnal care rămâne-n memorie
Rodion Roșca
Rodion Roșca a fost dovada că uneori viitorul ajunge prea devreme și asemănător cu multe alte cazuri, marile aprecieri apar doar când nu mai sunt alături de noi.
