După versurile lui Veronica Micle
Există momente în muzică în care trecutul și prezentul se ating, iar arta clasică pulsează din nou în ritmul generației actuale. Și pulbere, țărână…este exact un astfel de moment. O melodie care transformă versurile unei poezii filozofice în emoție— o punte între eternitate și efemer.
Inspirată dintr-un text profund, aproape existențialist, piesa aduce la viață întrebările care ne bântuie încă din secolele trecute: Ce rămâne din noi? Ce rost are zbuciumul cunoașterii? Suntem, în cele din urmă, doar pulbere și țărână?
Prin voce feminină, suprapusă peste beaturi atmosferice și synth-uri, versurile prind o formă nouă — melancolică, dar vie.
Versurile:
Și pulbere, țărână
Aceasta-i legea lumii
Nimicu-n te duce, nimicul te reia
Din vecinica ei taină – Nimic nu vei afla – Nimic nu vei afla
Și pulbere, țărână de tine s-a alege
Căci asta e a lumii nestrămutată lege
Nimicul te aduce, nimicul te reia
Nimic din tine-n urmă nu va mai rămânea
Ce stai pierdut pe gânduri, tu, om cu minte mare
Și de un ceas mai bine moi pana-n calamare
Sub fruntea încrețită și ochi cugetător
Cu ce-ți muncești tu creerii, sărmane muritor?
Alcătuirea vieții, a sufletului fire
Patetic preocupă măreață ta gândire
Dar numai s-afli calea acestor cercetări
Îți trebuiesc răspunsuri la sute de-ntrebari
Căci pulbere, țărână
Aceasta-i legea lumii
Nimicu-n te duce, nimicul te reia
Din vecinica ei taină – Nimic nu vei afla – Nimic nu vei afla
Pe masa ta nainte-ți stau pagine întinse
Ce fiecare-anume de mâna ta fu scrise
Idei fără de număr ce-n minte le-ai cernut
Și care pe hârtie apoi le-ai așternut
Ți-ai petrecut viața în muncă nesfârșită
Și-a ta speranță zilnic în suflet fu hrănită
Căci pulbere, țărână
Aceasta-i legea lumii
Nimicu-n te duce, nimicul te reia
Din vecinica ei taină – Nimic nu vei afla – Nimic nu vei afla
Ce-i tresărit? misterul aflatu-l-ai tu oare?
Ba s-a vărsat cerneala cuprinsă-n calamare
Și pe-ale tale pagini o noapte s-a întins
Nimic nu-ți mai rămâne din câte-i fost și scris
Căci pulbere, țărână de tine s-a alege
Aceasta e a lumii nestrămutată lege
Nimicu-n ea te duce, nimicul te reia
Din vecinica ei taină nimic nu vei afla
Nimic nu vei afla
Un manifest electro pentru ființa fragilă
Departe de a fi doar o piesă poetică, Și pulbere, țărână e un manifest sonor pentru fragilitatea ființei umane. Vocea, beat-ul și spațiile ambientale construiesc o lume în care ascultătorul e invitat să danseze cu ideea propriei efemerități.
Într-o epocă în care muzica e adesea evadare, această piesă este o revenire la esență: la întrebările fără răspuns, la sensul căutării, la poezie — transformată în puls.
