Într-o lume în continuă schimbare, în care sentimentele profunde și legăturile umane sunt mai importante ca niciodată, am decis să readucem în atenție una dintre cele mai frumoase creații ale lui Adrian Păunescu – „Totuși, Iubirea.” Această melodie captivantă ne amintește de puterea iubirii și de complexitatea relațiilor umane, aducându-ne înapoi la esența a ceea ce înseamnă să fim oameni.
Versuri:
Și totuși există iubire
Și totuși există blestem
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem.
Și totuși e stare de veghe
Și totuși murim repetat
Și totuși mai cred în pereche
Și totuși ceva s-a întâmplat.
Pretenții nici n-am de la lume
Un pat, întuneric și tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Rețele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezește-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezeee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea, femeie
Cu plozi scriși în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoși
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-și același reproș.
Și tu și iubirea există
Și moartea există în ea
Îmi place mai mult când ești tristă
Tristețea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu ești în puterile mele,
Deși închiziții te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Și totuși există iubire
Și totuși există blestem
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem.
Prin această muzică, am dorit să aducem poezia lui Păunescu într-o nouă eră, păstrând esența și mesajul profund al versurilor sale, dar adaptându-le la un stilurile muzical din 2024.
„Totuși, Iubirea” este o invitație de a reflecta asupra sentimentelor noastre și a relațiilor care ne definesc.
Iubirea este, fără îndoială, un blestem și o binecuvântare în același timp.
