În inima stepelor nesfârșite, sub cerurile largi ale sudului Rusiei și Ucrainei, s-a născut o cultură aparte – cea a cazacilor. Cunoscuți pentru curajul lor, dragostea de libertate și legătura profundă cu pământul natal, cazacii au lăsat în urma lor nu doar război, ci și cântece care spun povești.
Cântecele cazace erau mai mult decât simple melodii erau jurăminte rostite în fața cerului, rugăciuni cântate pentru neam, libertate și dreptate. Vocea bărbatului din fruntea corului, susținută de armonii ale unui ansamblu de voci bărbătești, crea o atmosferă solemnă, aproape sacră.
Balalaika, acordeonul și tobele de război nu erau doar instrumente erau ecouri ale istoriei.
Astăzi, „Jurământul Cazacului” reînvie acest spirit, purtând cu el povestea unui om care vorbește în numele întregului său neam. Este un cântec despre demnitate, onoare și dorința ca pământul și oamenii să trăiască în pace.
Versuri – Jurământul Cazacului
Pe culmea rece, sus pe stâncă,
Stătea un cazac, cu inima aprinsă.
Cu ochii-n cer, la Dumnezeu striga,
Să-i țină neamul, ca el un jurământ lega.
Oi, nu te teme, eu nu-s dușmanul tău
Nu-mi e sabia, ci cuvântul – jurământul meu
Ruga-i se-nălța ca fumul spre cer,
Pentru dreptate, un dor curat și sincer.
Să nu mai vadă ochi de copil
Pământul ars, pustiu sau steril.
Oi, nu te teme, eu nu-s dușmanul tău
Nu-mi e sabia, ci cuvântul – jurământul meu
Pentru cei pierduți în țări străine,
Cei ce au plecat de acasă pentru mai bine.
Să-i ocolească lăcomia, trufia,
Din Siberia până-n România.
Oi, nu te teme, eu nu-s dușmanul tău
Nu-mi e sabia, ci cuvântul – jurământul meu
Pentru cei rămași mame, copii,
Ce-și poartă dorul până-n zori târzii.
Să aibă-n suflet nădejde curată,
Până când drumul îi va duce pe bărbați acasă.
Oi, nu te teme, eu nu-s dușmanul tău
Nu-mi e sabia, ci cuvântul – jurământul meu
Pentru sătenii cu masa săracă,
Să aibă pâine, și pace, și apă.
Să nu le bată războiul la poartă,
Să crească grâul în a lor țară bogată.
Oi, nu te teme, eu nu-s dușmanul tău
Nu-mi e sabia, ci cuvântul – jurământul meu
Pentru cei ce vor minciuna să piară,
Să vină dreptatea și mântuirea clară.
Să nu mai curgă sânge de frate,
Și să fie armonie prin satele uitate.
Oi, nu te teme, eu nu-s dușmanul tău
Nu-mi e sabia, ci cuvântul – jurământul meu
Pentru apărătorii de pace sfinți din țară,
Să nu în prindă durerea amară.
Să nu cadă lacrimi și sânge peste pământ,
Ci un veselie, dans și un nou jurământ.
Oi, nu te teme, eu nu-s dușmanul tău
Nu-mi e sabia, ci cuvântul – jurământul meu
Și-a mai cerut din sufletul lui adânc,
Să nu moară dreptatea pe pământ.
Când va rodi curajul din stepe și de pe câmp,
Pentru trădare se va plăti scump.
Oi, nu te teme, eu nu-s dușmanul tău
Nu-mi e sabia, ci cuvântul – jurământul meu
Oi, nu te teme, eu nu-s dușmanul tău
Nu-mi e sabia, ci cuvântul – jurământul meu
În vânt se stinge… al cazacului jurământ…
Se duce-n stepe… în cer și pământ…
Moștenirea cântecului cazac
Această piesă nu este doar muzică, ci și document cultural. Ea evocă imaginea soldaților care, odihnindu-se lângă foc după o luptă grea, privesc spre stelele stepelor și rostesc promisiuni pentru viitor.
„Jurământul Cazacului” vorbește despre onoare, rădăcini și pace – valori care, în ciuda trecerii secolelor, rămân la fel de actuale astăzi.
