Există piese se trăiesc. Miazănoapte este o melodie și o invocație, o coborâre într-un tărâm nevăzut, unde ceața ascunde povești vechi, sângele e viu și umbrele dansează în cercuri de foc.
Această piesă în limba română îmbină elemente de dark psytrance cu o atmosferă cinematografică și mistică. Totul e construit pentru a invoca emoții primordiale: frică, fascinație, putere. Vocea feminină devine vrăjitoare, medium, ghid între lumi. Sunetul pare sculptat în noapte și aprins în jar.
Versurile piesei „Miazănoapte”:
Miazănoapte
În miazănoapte, când singurătatea doare,
O vrăjitoare îi cere umbrei să coboare.
Cu pași prin ceață, calcă lin pe lut,
Și cheamă duhuri ce n-au avut nicicând trecut.
În mâini poartă sânge de liliac strivit,
În priviri – blestemul celui dintâi rostit.
Cercurile de foc i se-nvârt sub pași,
Și soarta plânge după ai ei urmași.
Stelele tremură pe cer,
A venit ora de mister…
Din întuneric ce se cântă
Pe însuși moartea o înspăimântă,
Arde, arde, iarba-mamă,
Fumul negru spre lună se cheamă.
Ia-mi destinul, schimbă-l iar,
Duhuri vechi, veniți la jar!
SABAT! SABAT!
Putere necurată-n al nostru bărbat
SABAT! SABAT!
Gloria ta nu s-a schimbat!
Mandragora strigă din pământ,
Pe os de lup picură ca un cuvânt.
Cerul s-a-nchis, pădurile tac,
Dar ea cântă blestem fără leac.
Cercul s-a închis… sângele-i viu…
Pulsul meu… e al tărâmului pustiu…
Kroojish, kroojish, foc bătrân,
Arde-n mine răul străbun.
Ia-mi destinul, scrie-l iar,
Fumul urcă-n cer ca un hoinar…
O lume între lumi
„Miazănoapte” este pentru cei care îi simt chemarea Este un cântec pentru cei atrași de marginea întunericului, de mister, de forțele care nu se explică, ci doar se invocă.
Dacă ai auzit chemarea… ai fost deja ales.
Dar povestea are o întorsătură neașteptată: vrăjitoarea nu își duce ritualul până la capăt. În loc să accepte puterea întunecată la Sabat, ea cere purificarea. Strigă spre focul numit Kroojish, nu ca să o încarce cu putere, ci ca să o dezlege de blestem.
Cine e Kroojish?
Kroojish nu e doar un cuvânt — este un simbol. Focul bătrân care înseamnă atât distrugere, cât și purificare. Când vrăjitoarea își dă seama că răul chemat nu o eliberează, ci o înlănțuie, ea se întoarce către Kroojish și cere arderea necuratului. E momentul de ruptură, de alegere, de catharsis.
